*****
Fundaţia
Tismana - cărţi dispărute, regăsite şi redate gratuit
lumii
Vila Miloşescu şi Mănăstirea
Tismana în anul 1910.
PREFAŢA.
In jurul Sântului Nicodim al Tismeneĭ se grupéză istoria poporului românescǔ din seculul al XlV-lea,
pre cum şi parte din istoria casei
domnitóre aluĭ Lazar, Cnézul Serbiei. Biografia acestui fiiǔ de prinţǔ ne va arăta încă odată, că între poporul românescǔ dela Dunărea
şi cele din peninsula Balcanică
au fostǔ relaţiunĭ religiose continue şi
aceste relaţiunĭ se întreţineǔ de către monachiĭ din muntele Atonului. Precum
monachii Sofronie, Pimen şi Siloam organizează vieaţă monachală între Românii din
judeţul
Nemţuluĭ şi anume din monăstirea cu acestǔ nume, pre la 1326, asemea nisce
monachĭ tot din Aton dispunǔ
pre S-tul Nicodim, ca să
părăsiască casa părintéscă şi viéţa cea .plină de lucsǔ
a frateluĭ seǔ
Lazar, şi să se ducă in muntele
Atonului; unde după o viéţă
ascetică de maĭ mulţi anĭ, se pregătesce, pentru ase
face fundatorul vieţeĭ monachale din
munţii Carpaţĭ. Şi
în adevěr, la 1342. S-tul Nicodim fundéză mônăstirea
Vodişa séu Apele de la Cerneţul de lôngă Severin; apoi el
organizéză viéţă monachală din munţii Timisóreĭ
si anume dela locul numitŭ Prilepŭ
şi în fine la anul mântuireĭ 1382 S-tul fundéză marea
lavră a Tismeneĭ şi organizază vĭéţa
monachală din munţii Gorjuluĭ, carea s'a continuatŭ pênĕ
în presentul celŭ maĭ apropiétŭ de noi. Aceste fapte ale
trecutului sûntŭ pentru istoria Bisericeĭ Românilor dela
Dunărea de importanţa cea
maĭ mare.
De biografia S-tuluĭ Nicodim al Tismeneĭ este strins
legată şi viéţa socială a Românilor de preste Olt, precum şi
cea monachală a seculului al XlV-lea. De aici se póte vedea în modŭ
clarŭ, că pre timpul S-luĭ Nicodim populaţiunea românéscă în Oltenia era încă rară şi
S-tul Nicodim, pentru ca să gasiascĕ locul, unde a
fundatŭ mônăstirea Tisména, a
trebuitŭ să umble mulţi munţi de aĭ Mehedinţilor
şi Gorjuluĭ, şi să piérdĕ multe đile, pênĕ
când să pótĕ afla locul
căutatŭ. De altă parte, istoria Bisericeĭ Românilor va
adăuga la materialul seŭ istoricŭ multe fapte, trase din
publicarea acestei biografii şi care fapte îĭ va lămuri modul
organisaţiuneĭ viéteĭ monachale din acele timpuri, precum şi
disposiţiunea poporului românescŭ pentru acesta viéţă. Tóte aceste fapte de valórea cea mal mare
istorică ne-aŭ îndemnatŭ,
ca să dămŭ publicităţeĭ biografia S-tuluĭ
Nicodim, conservată ĭntr'unŭ
manuscriptŭ al biblioteceĭ din mônăstirea Tismena şi
asupra căruia ne-a atrasŭ atenţiunea Archimandritul Genadie Enăcénu, care îlŭ cunoscea
din anul 1876, dupre cum se probéză din archiva cancelariei
S-teĭ Episcopiĭ a Râmnicului, Noului Severin.
Deşi manuscriptul din cestiune cu biografia S-luĭ Nicodim la
prima vedere pare a avea o vekime numai de 42 anĭ, totuşĭ,
studiatŭ maĭ de aprópe, se constată, că el este compusŭ
dupre o biografie veke a S-tuluĭ Nicodim, ce se păstra în mônăstirea
Tisména şi care astăđĭ numai ecsistă, şi apoi tóte datele şi faptele istorice sûntŭ
ficsate dupre documentele mônâstireĭ, care la 1840 se aflaŭ
în posesiunea eĭ şi nu erau încă adunate şi nici
răpite de către visitatoriĭ Tisméneĭ, ca D. Venelin (a)
şi alţiĭ. De aceia, pentru a nu se maĭ perde şi acestŭ monumentŭ istoricŭ
şi tot-o-dată ase vulgariza istoria
fundatoruluĭ mônâstireĭ Tisména, am învitatŭ cu adresa nóstră No. 1764 din 28 Octomvrie anul 1883, pre
Directorul Tipografiei Cărţilor Bisericescĭ, Archimandritul
Genadie Enăcénu, ca maĭ întăiŭ să studieze manuscriptul
şi apoĭ să-lŭ tipăriască în acea tipografie în
comtul nostru, mulţĕmindŭ
prea-bunuluĭ D-đeu, că a bine-voitu să ne învrednicéscă,
de a ne împlini şi acéstă datorie, carea este scumpă sufletului nostru.
Nu voiŭ termina aceste puţine rônduri fŏrĕ a'mĭ îndrepta cuvêntul meŭ cătră fiiĭ spiritualĭ, ce D-đeu mi-au datŭ şi voturile naţiuneĭ mi i-aŭ încredinţatŭ. Domniile vóstre, ómeni de şciinţă! Sânţiile vóstre, Preuţĭ aĭ Bisericeĭ ortodocse române! Cetăţeni al Regatului şi membrĭ aĭ Bisericeĭ românescĭ! Şi voi fiĭ spiritualĭ al păziteĭ de D-đeu Eparchiĭ aĭ Râmniculuĭ, Noului Severin! primiţi cu toţii acestŭ darŭ spiritualŭ, ce vi se proaduce de către smeritul vostru Archipăstorŭ şi culegeţĭ din dînsul fie-care dupre trebuinţa, ce va simţi. Unul vađĕ aici partea istorică; cela-laltŭ modelul de păstorŭ; al treilea lauda Ţereĭ şi a Bisericeĭ sale; şi locuitorii Oltului pre Sântul şi Patronul vieţeĭ lor creştinescĭ .... Cu o vorbă toţĭ să ne adăpămŭ la acestŭ izvorŭ, pre care şciinţa l'a numitŭ biografia S-luĭ Nicodim al Tismeneĭ; Iar eu, smeritul vostru Archiereu şi Episcopŭ al Rômnicului Noului Severin rogŭ cu rugăciune ferbinte pre Dătătorul de totŭ binele şi îndurătorul D-đeu, celŭ Unul în Treime, să vĕ dăruiascĕ pace sufletéscă şi đile îndelungate, pentru ca să-lŭ prea-măriţĭ si să-lŭ lăudaţi cu faptele vóstre, cele naţionale şi religiose. .....
IOSIF al Râmnicului.
1883 Iulie 18
Râmnicul Vâlcea.
